Bunica e în spital. Nimic neașteptat, are femeia acuși 80 de ani te gândești ca na..nu mai merge totul chiar perfect. Dar am sperat ca o idioată că poate nu mi se va confirma părerea “fantastică” pe care o am despre sistemul sanitar. Nu vă faceți griji; totul a rămas la fel: nu se uită nici dracu la tine până nu în pui ceva în buzunar, nu se uită că doar ce puma lor, dacă moare o babă de 80 de ani ce mare pagubă?
Numa ca baba aia are neamuri, reprezintă ceva pentru cineva, undeva o fiică, un ficior, nepoți, poate un moș stă cu inima cât un purice și are încredere în tine. Mă îngrozește. Medicii noștri sunt atât de munciți, de prost plătiți, de nu știu ce mama dracului că nu le mai pasă. Sunt convinsă că măcar o parte din ei au făcut Medicina din pasiune. Pentru că au vrut să facă un bine. Și atunci stau și mă întreb: unde în cei 6 ani de facultate plus nu știu câți de rezidențiat se pierde acea dorință de a face un bine? Oricum cam tot românul se duce cu o atenție la medic; e meteahnă veche de care nu scăpăm. Pentru ce această ignorare a bolnavului? Care poate duce în definitiv la decesul omului ăla?
Cred că principala problemă a sistemului sanitar nu era o posibilă privatizare a sistemului de urgență. Problema este că medicii care au rămas în țară se cam împart în 3 categorii: ori au fost prea bătrâni să plece și oricum iau spagă mare, ori sunt prea nepregătiți să plece, plus ca nu se uită la tine până nu dai ceva, ori sunt cei care încă mai speră, care nu au uitat Jurământul depus. Din păcate sunt și cei mai puțini. E posibil să mă înșel, să exagerez, poate, dar când te întâlnești numai cu mâini întinse, care nu se uită la tine, să generalizezi îți vine foarte ușor.
Comentarii recente