Apăi bal să fie…
Săptămâna trecută s-o gândit fii-miu că ar fi bine să-i fie rău… buuun… sunăm doctorița, ne trimite la spital direct că na… așa-i în tenis.
Am ajuns la Infecțioase pentru că acolo sunt direcționate diareele și vărsăturile din Iași. Eu albă ca varul, prichi plăcintă în brațele mele.
Am stat 4 zile, a avut ce am zis din start că are pe baza ce spunea netul, sunt bună de făcut medicina.
Toată lumea fuge de Spitalul de Infecțioase. Parțial au dreptate. Acolo se tratează cele mai nasoale și “darnice” boli. Prima impresie o ai din Triaj. Aici a fost ok, am sperat să nu trebuiască să ne interneze, nu s-a putut. Ceea ce e aiurea, dar nu e vina medicilor e că nu au un soi de cameră de izolare pentru cazurile grave. Cât am așteptat noi să vină medicul de gardă, și nu a fost mult, a venit de la Suceava o fetiță cu meningită și un sero-pozitiv. E cam sinistru să vezi cum toți medicii își pun măști, etc și pe tine doar te mută în altă cameră. Serios?
Camerele sunt curate, cel puțin la pavilionul 4 unde am fost noi, se spală de 2 ori pe zi, deci eforturi se fac.
Medicii, asistentele, foarte ok. Infirmierele, unele cam aiurea la vorbă și port. Probabil faptul că sunt cel mai prost plătite își lasă amprenta. Mai avem mult de învățat referitor la: asta mi-e meseria asta e… nu e vina mamei căreia îi plânge copilul în brațe că eu sunt infirmieră și nu îmi place.
Concluzie: sper să nu mai am treabă pe acolo nu din cauza oamenilor ci din cauza specificului spitalului. Alex a avut rotavirus, dar tot l-au cautat peste tot ca să se asigure că nu ratează vreo infecție. Am fost mulțumită de personal, oameni inimoși care au rezistat cu stoicism întrebărilor mele permanente și urletelor lui Alex numai când îi vedea. Hai să spunem că branula nu e prietena lui cea mai bună.
Revin cu un articol despre colegele de suferință…
Să ne auzim sănătoși.
Comentarii recente