Citeam azi prin Ziarul de Iași cum era să moară un nene la vreo 52 de ani pentru că debranșat fiind de la sistemul central de încălzire era să înghețe de tot. Titlul m-a “șocat” : “Debransarea de la CET era sa-l ucida”. Eu înțeleg că au vrut să tragă lumea cu acest titlu, și au reușit, că doar și eu tot astfel am ajuns să citesct articolul, dar nu despre actul jurnalistic vreau să vorbesc.
Domnul în cauză fusese găsit pe trei sferturi înghețat de către mama sa, care a sunat la 112, dus la spital, l-au făcut băieții bine, a fost externat de fiul său. Și aici mi s-a rupt filmul. Adică tu ai neamuri în viață, o mamă, bătrână probabil dar dacă o venit să vadă ce faci încă se mișcă etc…și un fiu și stai să mori de frig în loc să ceri ajutor? Pe partea cealaltă copilul ăla nu și-a sunat părintele să vadă ce mai face? Nu te duci să vezi dacă mai mișcă? Ce trebuie să facă un părinte ca să ajungi să nu îți mai pese deloc?
Ceva la tot acest caz mă depășește. Nu vreau să par lupul moralist, dar vedem din ce în ce mai multe cazuri de nepăsare. Față de prunci abia născuți, față de părinți, sau pur și simplu față de cei de lângă noi. Ne dezumanizăm din ce în ce mai mult pe zi ce trec în loc să încercăm să fim mai buni. De ce? Nu aș putea susține că dețin un răspuns.
Așa că nu debranșarea de la CET omoară ci nepăsarea celor de lângă noi, egoismul dus la o extremă greu de înțeles.
Comentarii recente