Pentru cei ce din amuzament sau doar pur și simplu mai aruncă o privire la Știrile de la ora 5 a devenit deja obicei să fie măcar o sinucidere pe zi. De unde le găsesc rămâne pentru mine un mister, dar dacă n-ar fi nu s-ar povesti nu? Exact ca în basme.

Și vine acum întrebarea mea: De ce ai alege să-ți iei viața lăsând în urmă eventual un soț / soție și vreo 4 copii? Pot spune cu deplină sinceritate că nu am nici un fel de respect pentru persoanele ce apelează la astfel de “rezolvări” pentru problemele lor. Mi se pare cel mai mare gest de lașitate pe care l-ar putea face cineva. Ca și cum datoriile la bancă ar dispărea peste noapte dacă te spânzuri tu în șură sau vine concubina prea bătută înapoi. Se presupune că avem toți un creier de ce aleg aceste specimene să nu-l folosească?

Problemele rămân tot acolo. Tot ceea ce reușești să faci este să-ți traumatizezi familia. Dar toate bubele tot acolo rămân. Pentru că viața este o luptă permenentă, pentru unii mai ușoară, pentru alții mai grea, dar toți am avut situații  din care nu credeam că vom putea ieși. Asta nu a însemnat că am umplut pădurile de spânzurați.

Pe de altă parte mai este o chestie pe care unii dintre compatrioții noștri nu o înțeleg: a căuta ajutor specializat nu este un semn că ești nebun. Unii dintre noi au un psihic parcă îndreptat spre “prăpăstionism”. Dar du-te frate și discută cu un psiholog, poate măcar o să mai vezi că nu există numai rău în lumea asta. Iar pe cei care au copii chiar nu-i înțeleg. Eu numai când îmi văd nepoții mă topesc și parcă am deodată ochelari roz pe ochi. Dacă ar mai fi și al meu cred că m-aș topi toată.

Așa că ridică-te și mergi mai departe oricât de greu crezi că e. Gândește-te că mereu se poate și mai rău și că lamentările fără sfârșit nu înseamnă rezolvarea problemelor.  Viața este și va rămâne o luptă și cu tine spânzurat în șură.