A tot adunat share-uri pe wall-ul meu de Facebook postul ăsta al lui Carmen Albișteanu. Și mi-am dat seama că nu de mult spuneam și eu că mă simt bătrână (în comparație cu adolescenții foarte adevărat). Numai că citind articolul lui Carmen mi-am dat seama că și eu sunt înconjurată de persoane care sunt mega super uber ocupate cu o groază de treburi numai ca să trăiască nu au timp. Dacă nu e copilul e soțul dacă nu e soțul e serviciul și tot așa.

Eu cred că fac parte din excepții; reușesc să îmi termin treaba la ora la care trebuie și îmi rezerv în fiecare seară ceva timp pentru mine. Și cred că ăsta este și secretul…să reușești să pui pauză la toate celelalte pentru a reuși să nu mai simți că a trecut tinerețea pe lângă tine. E păcat că nu reușim să avem concedii sau măcar weekenduri autentice în care să ne odihnim. Timpul nu mai are răbdare cu noi. Și atunci trebuie să-l tragem de urechi să mai stea. Să ieșim la o cafea cu prietenii numai de dragul de ai vedea. Să ne detașăm de problemele zilnice.

Într-o lume care e parcă numai pe fast forward, eu zic că momentele de respiro, în care să ne bucurăm pur și simplu de viață sunt un adevărat cadou. Pe care trebuie să ni-l dăruim singuri.  Așa că hai să mai furăm ceva ore și pentru noi!!