Somn

Mamă ce aș mai dormi… așa vreo 48 de ore neîntrerupt… Glumesc firește, dar cred că cel mai mult asta îmi lipsește.

Ce frumos era odată când se trezea întâi jumătatea matinală a familiei și făcea cafeaua, și mirosea frumos a dimineața în toată casa, și mă putea întinde ca o pisică leneșă.

Acum? Acum se întinde unu mic pe lângă mine, de mă lasă fără aer când îmi plasează câte un picior în coaste… iar dacă nu a vrut în pat la babaci, te trezești ca el e deja în picioare în pat la el, cu placa pusă: mama, tata, mama, tata și tot așa până îl iei lângă tine, ca să se întindă, că doar nu credeai că ratezi piciorul din coaste.

Dar apoi, zâmbește de numa, și îți arată că are opt dinți, pentru care ai pierdut alte ore de somn, și se întinde să te ia de după gât ca să te pupe… și atunci parcă diminețile în doi pălesc încet încet în importanță, și uiți că iar te-a trezit de 4 ori și că deși are 12 kile tot pe tine vrea să stea să se liniștească. Cea mai bună pătură / pernă / plapumă e tot mama.

Oricum, mi-e dor să dorm toată noaptea neîntrerupt, dar parcă face puștiul ăsta diminețile foarte interesante.

Bula mea de fericire…mersi mult băieți… voi doi îmi faceți diminețile și zilele ceva mai senine 🙂