Coadă la Billa, un puștan de nu mai mult de 4 ani cu tatăl lui.

Puștiulică îi dădea lecții lui taică-su ca sunt și fete bune și de-astea rele și că mai sunt și băieți de-ăstia nasoli care de fapt doar râd de ele. Stăteam și zâmbeam cu gura până la urechi de numa. Sunt atât de iocenți și totuși au o introspecție asupra lumii care pe mine mă lasă mută.

Păcat că cresc și nu își pierd din inocență, din acel je ne sais quoi care ne lasă pe noi adulții muți.

Mi-e dor de inocența aia, mi-e dor să pot spun ce gândesc fără să fiu ctalogată în nici un fel. Mi-e dor de zâmbetele sincere ale colegilor de generală ce au fost înlocuite de rânjete meschine.

Poate ar trebui să ne întoarcem toți la inocență, sau încă și mai bine, să o mai dăm încolo de maturizare.