Provin dintr-o familie cu un număr considerabil de cadre didactice așa că aș putea spune că am o oarece experiență cu școala, ceva mai multă decât strict ce mi-au oferit anii petrecuți în sistemul de educație românesc. Vroiam să ating problema inutilității anumitor materii la liceu, ajungându-se până la programe întregi de licență sau master ce nu au nici o finalitate pe piața muncii.

Eu am terminat filologie, am fugit de mate cât de mult am putut, dar tot am sfârșit făcând matematică până în clasa a XI-a. La ce mi-au folosit matricele și celelalte? Absolut nimic. Nu aș putea spune că țin minte ceva. În schimb, am terminat clasa a XII-a fiind jale la franceză. Te-ai gândi că un absolvent de filologie ar trebui să știe măcar 2 limbi străine ca lumea nu? Probleme sunt și la mate-info, unde se face încă Pascal. În anul de grație 2012. Nu prea e ok aș spune eu.

Și după ce iese din minunatul liceu, adolescentul trebuie să-și aleagă o facultate. Ofertă este, numai că se poate observa lejer că nu este adaptată la piața muncii. Așa ajungem să avem facultăți ce abia supraviețuiesc cu maxim 2 grupe per an. Există atât de multe specializări ce practic nu pregătesc tinerii pentru piața muncii…Din păcate în crearea unei oferte educaționale universitare contează mai mult ce catedre trebuie făcute decât ce finalitate are programul respectiv de licență. Piața muncii este dedicată oamenilor flexibili, a celor ce știu să facă mai mult de 1 lucru, de ce școala nu s-ar adapta?

Ar trebui să modernizăm un pic și școala asta românească. Nu de alta dar producem ori șomeri ori analfabeți, ori combinate câte două. Analizând o ofertă pentru un master în Danemarca m-a impresionat plăcut, printre multe altele, un lucru: ultimul semestru din cele 4 cîte avea masterul, era dedicat scrierii dizertației, plus că era predominant lucrul pe proiecte. Așa îl pregătești pe viitorul angajat să facă un proiect serios, îl stimulezi să stea în bibliotecă, să se perfecționeze. Mi se pare trist că în anul 2012 încă se doarme pe brânci la cursuri, se bate apa în piuă pe aceleași concepte, se moare de plictiseală. Așa nu stimulezi creativitatea, cercetarea și inovația, ci doar învățatul pe de rost. Deci, dacă ai memorie bună treci, ce contează că nu știi să aplici conceptele respective la situații reale ce se pot întâlni într-o firmă.

Susțin de asemenea practica, stagiile făcute la modul serios, nu degeaba, numai ca să ne facem că am învățat. Eu recunosc că cel mai mult la mine în CV contează experiența, nu Diplomele. Angajatorii mai dau și teste, cu rezolvări de situații, iar o eu cred că o bună parte din absolvenții noștri nu prea fac față. Avem firește și excepții, dar trebuie să ne recunoaștem că școala românească are carențe în ceea ce privește crearea de oameni adaptați pentru piața muncii.

În concluzie, cred că fără o reformă profundă și mai ales făcută cu cap, nu vom avea niciodată o universitate pe un loc onorabil în topurile internaționale. Din nou, nu știm să ne promovăm valorile, să le ajutăm să crească în România, pentru a putea la rândul lor să ajute la crearea de noi valori. Poate se va schimba vreodată ceva.