Am zis inițial că nu voi intra în toată polemica stârnită de inițiative Simonei, dar citind comentariile am zis că totuși, un punct de vedere vreau să expun și eu.

De la început vreau să precizez că îmi plac câinii la nebunie. Aș avea probabil măcar unul dacă nu aș fi ferm convinsă că mai mult l-aș chinui în apartamentul meu. Doar că, locul lor nu e pe stradă, în haite eventual. Ceea ce nu am înțeles și nu cred că voi înțelege vreodată este de ce ONG-urile ce pretind că au ca unic scop protejarea patrupedelor, nu fac cu adevărat ceva constructiv?

Am citit minunatele comentarii de pe blogul Simonei și am rămas cel puțin uimită de ce vocabular pot folosi acești iubitori de animale. Oameni buni, ca să îți expui un punct de vedere nu trebuie să înjuri neapărat. Poți aduce frumos argumente. Până la urmă voi vreți binele animalelor, noi vrem să nu mai fim mușcați de ei. Dacă sunt atât de mulți cei ce iubesc animalele, atunci vor fi adoptați și cineva va avea grijă de ei nu? Și atunci care e problema cu o lege ce reglementează lucrurile astea? Inclusiv sterilizarea câinilor ce au stăpân? Opunerea de dragul opunerii cu folosirea unor argumente penibile ce de deranjant de multe ori îl aduc în discuție pe Dumnezeu nu folosește nimănui.

Sunt atâția ani în care iubitorii de animale nu au venit cu niște soluții viabile, aplicabile; dar ONG-urile au tocat bani de zici că nu-i adevărat. Făceau adăposturi suficiente, dorință să fi fost. Așa că, hai să nu mai fim ipocriți și să încercăm să găsim soluții ce ajută și patrupedele dar care oferă protecție și celor ce întradevăr nu le provoacă. Pentru că mi se pare mama prostiei să spui că o mamă și-a trimis pruncul în colții unei javre sau că a avut copilul de 3 ani suflet rău. Nu credeți? Și sunt suficiente cazuri de acest gen încât o soluție cu adevărat eficientă să fie necesară, împreună cu pedepsirea drastică a celor ce bat un câine numai pentru că pot.

Deci, un pic de maturitate și gândire logică vă rugăm, iubitorilor de animale.