Ce titlu de bunică nu? Și totuși mă surprind în ultima vreme din ce în ce mai des, gândindu-mă : frate ce-i cu copii ăștia? Apoi mă uit în buletin și mă mai sperii odată : acum nu foarte mulți ani eram și eu “tineretul din ziua de astăzi”. Ceea ce mă șocează mereu este viteza cu care caută să se maturizeze puștii aștia. Dacă ai 14 ani și ești virgină, nu mai ești cool…and so on. Mă mai mir că hobby-uri precum cititul sau pur și simplu plimbatul prin parc (mamă cît am mai înghețat….) nu mai sunt menționate. Sunt ocupați. Cu ce? Nu cred că vreau să aflu. Încerc totuși să înțeleg unde cum de la o generație la alta parcă se prostesc mai tare.

Aveam și noi în generația noastră fete mai precoce și alte feluri de specimene; cum citeam acum cîteva săptămîni, nu au inventat puștii ăștia băutul pe ascuns pe la majorate sau “pupăcelile” la cinematograf. Dar de ce a scăzut vârsta atât de mult? Și de ce a ajuns un fenomen atât de generalizat? Parțial cred că are și faptul că părinții lor nu discută cu ei suficient. Poate că nici când eram noi mai “tineri” nu aveam cea mai super relație cu părinții, dar totuși…eu știam că în fiecare seară voi fi întrebată: Ți-ai făcut temele? Cum a fost azi la școală? chestii de genul ăsta. Și de fiecare dată eram sinceră cu ai mei…nu știu cum au reușit părinții noștri și cei de acum nu mai reușesc. Nu zic că este numai vina lor, dar cred că în ultima vreme sunt lăsați mult prea “liberi”. Parcă nu îi mai întreabă nimeni de sănătate. Nu mai au un pic de frică până la urmă, de rușine că nu vrei să îți dezamăgești părinții ce muncesc zi lumină ca să ai tu haine și mai știu eu ce telefon super. Poate prea multă libertate strică…nu știu. Mă sperie pentru că adolescenții de astăzi sunt adulții de mâine, iar eu sincer nu îi văd prea responsabili. Îmi permit să dau un sfat actualilor părinți: vorbiți cu copii voștri. Nu e suficient că are toate prostiile din lumea asta, care îi trebuie sau nu, dacă nu va deveni suficient de responsabil cât să-și poată întreține familia când îi va veni rândul. Asta dacă nu își fumează mințile până atunci.

Nu generalizez (sau măcar încerc) dar tinerii valoroși sunt mult prea puțin promovați, sau poate tocmai asta e ideea; cei ce sunt cu picioarele pe pământ nu ies în față, precum cei ce au impresia că orice publicitate este bună. Sper în mai bine, sper că cei ce vor veni, printre care și copii mei, să mai și citească, să aștepte maturizarea, că or să aibă timp de toate.

Până atunci, vedem știri despre adolescente cu burta la gură, care au relații cu profesorii lor sau fac filmulețe mai mult sau mai puțin “sexi”. Trăiască generația Bamboo!