Cam cu un an și ceva întârziere postul ăsta…dar ata ete.
Știi momentul ăla în care te uiți în ochii lui, începe muzica și vă chinuiți să aveți un prim dans de “numa”, nu mai contează că deja nu îți mai simți picioarele (ai vrut tocuri), ci doar momentul ăla, voi doi și restul lumii. Și atât. Sunt cam melancolică în ceas de seară, mi-am reascultat melodia de început ca să zic așa. Primul dans în unul.
Dar știi ce-i mai frumos decât acel moment? Tot anul de după în care poți să le faci în ciudă coțohârlelor care ți-au tot povestit “Lasă că vezi tu după nuntă”. Nu știu încă ce ar fi trebuit să văd.
Vă doresc să fiți la fel de fericiți cum sunt eu în fiecare zi!!!
Comentarii recente