Citeam astăzi o opinie foarte interesantă a lui Constantin Tampiza, consilier al preşedintelui Lukoil în România, care prezintă un viitor pe cît de sumbru, pe atât de probabil. După Afganistan și Iraq se pare că și Iranul are nevoie de puțină “democrație americană”. Numai că Iranul nu o să-și vândă pielea atât de ușor. Spre deosebire de Iraq, ei chiar au mijloace de a riposta, cu ceva mai serios, că doar nu degeaba nu au renunțat la programul nuclear. În plus, cred că dacă nu era convinsă tanti Clinton că s-ar putea să cam piardă, invadau deja zona.
Dar nu neapărat asta mă intrigă. Mai citisem saptămâna trecută prin blogosferă și prin diferite ziare despre Sudan (mai țineți minte poza nu?).
Și mi-am dat din nou seama, dacă mai era nevoie, că o țară este importantă pentru consoartele lor atâta timp cât are ceva de oferit. Dacă le-ar da aproape gratis e și mai bine. Altfel nu îmi explic cum în Sudan se moare de 20 de ani în cele mai brutale și inumane moduri, dar dacă ai petrol trebuie să fii democratizată instant. Așa că, dacă se supără Iranul, vom plăti 9 lei pe litrul de benzină. Asta este; până la urmă economia mondială “duduie” și chiar aveam nevoie de un nou conflict armat.
Să auzim de bine!!!
Trackbacks/Pingbacks