Tag Archives: viata

Today is the Tomorrow I was so worried about Yesterday

Citatul nu îmi aparține, ci este al unui om a cărui artă cred că o admirați cu toții, Anthony Hopkins.

Am avut plăcerea să văd cele două emisiuni, Inside The Actors Studio cu acest monstru sacru al artei cinematice și nu numai. Mi-au plăcut cam toate pe care le-am văzut până acum, dar Anthony Hopkins a atins ceva din mine prin sfaturile oferite studenților. Sfatul suprem: suntem cu toții lipsiți de putere, nu avem nici o influență asupra a ceea ce ni se întâmplă. Este întradevăr o stare la care aspir și eu câteodată, pur și simplu să mă las purtată de val. Până la urmă cei dragi vor muri, indiferent cât de mult ai vrea să-i mai ții lângă tine, lecție care mi se tot predă de un an, lucrurile sunt ceea ce sunt, iar dacă eu nu voi mai lucra la aceeași firmă mâine, Pământul se va învârti în continuare, viața va merge, timpul va curge.

Tot ce poți face este să încerci să te bucuri de fiecare clipă, să învți din greșeli și să realizezi că și din cele mai grele, dificile situații ai ceva de învățat.

Vă las în compania lui Anthony. Merită văzut:

Despre boală…

Băi tată și cât am sperat să nu mai scriu despre boală și spitale așa vreo 1000 de ani.

Nici nu știu ce e mai rău, faptul că vezi un om cum se topește, sau neputința familiei care ar da tot, ar face orice pentru încă o zi. Ce întrebi un bolnav de cancer? Cum te mai simți? Pare cinic nu? Îmi și imaginez răspunsul meu: Fantastic, mor încet, plin de citostatice, mă doare tot, dar în rest sunt extraordinar!

Știi cum ajungi să apreciezi viața ca pe nu știu ce? Faci o plimbare până la oncologie. Nu-ți mai trebuie altă motivație ca să mănânci sănătos sau să mai urci și pe scări nu cu liftul, cel puțin mie nu.

Nu știu cum reușesc, sincer spun toate acele familii care se duc în vizită în acea clădire nouă, frumoasă, curată, dar care parcă duhnește a moarte. Te aștepți să o vezi la orice colț, cu coasa ei nemiloasă.

La capitolul pozitiv, pentru că este și așa ceva, personalul este foarte drăguț, grija pentru pacienți super…deci se poate și într-un spital de stat, trebuie doar cap și să oferi omului niște condiții de muncă ceva mai sus de Evul Mediu.

Vă doresc la toți să nu călcați pe acolo, EVER!

Să ne auzim sănătoși!

Inocența celor mici

Coadă la Billa, un puștan de nu mai mult de 4 ani cu tatăl lui.

Puștiulică îi dădea lecții lui taică-su ca sunt și fete bune și de-astea rele și că mai sunt și băieți de-ăstia nasoli care de fapt doar râd de ele. Stăteam și zâmbeam cu gura până la urechi de numa. Sunt atât de iocenți și totuși au o introspecție asupra lumii care pe mine mă lasă mută.

Păcat că cresc și nu își pierd din inocență, din acel je ne sais quoi care ne lasă pe noi adulții muți.

Mi-e dor de inocența aia, mi-e dor să pot spun ce gândesc fără să fiu ctalogată în nici un fel. Mi-e dor de zâmbetele sincere ale colegilor de generală ce au fost înlocuite de rânjete meschine.

Poate ar trebui să ne întoarcem toți la inocență, sau încă și mai bine, să o mai dăm încolo de maturizare.

Cumpăr timp

Se pare că timpul nu mai are răbdare cu tineretul de azi…

La revedere din nou…

Se pare că Moartea are un simț al umorului pe care eu nu prea îl înghit.

Happy

Mă trezesc câteodată să analizez…ce mă înconjoară și nu numai. Iar azi am analizat lucrurile care reprezintă bucurie în viața mea.

A fi sau a nu fi

Pentru cei ce din amuzament sau doar pur și simplu mai aruncă o privire la Știrile de la ora 5 a devenit deja obicei să fie măcar o sinucidere pe zi. De unde le găsesc rămâne pentru mine un mister, dar dacă n-ar fi nu s-ar povesti nu? Exact ca în basme.

La vita e bella

Aseară au dat iar cei de pe AXN  The Pursuit of Happyness, în opinia mea un  film super, pe care ar vrea să-l vadă mai ales conaționalii mei care au în vocabular numai cuvintele: “Vai ce greu e la noi”. Poate așa vom înțelege întradevăr ce înseamnă om cu probleme și ce îți poate aduce lupta. Cum să te ridici când crezi că nu vei mai reuși să stai pe picioarele tale.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.