Hai cu bordura domnu primar!!!!

Ca să se știe de la început…nu l-am votat pe actualul primar al Iașului. Am fost la vot, deci am dreptul să critic.

Cei ce stau în cartierul Alexandru știu că pe undeva prin mai s-a decopertat o bucată de șosea, care trece pe lângă liceul Miron Costin. Nimic în neregulă, doar că așteptăm și acum asfaltul. În schimb, s-a pus niște piatră, și se pun de zor borduri. Și se fac trotruare. Pe care nu cred că v-a merge multă lume sincer. În schimb ceea ce s-a reușit, a fost distrugerea unor locuri unde își puteau lăsa locatarii blocurilor din zonă mașinile. Nu erau propriu zis locuri de parcare, dar măcar nu încurcau circulația. Ce se va întâmpla acum? Din lipsă de locuri de parcare o să se blocheze o bandă de circulație, măcar pe unele porțiuni.

Apreciez pasiunea domnilor de la Primărie pentru trotuare cu pavele, dar poate ar trebui găsite soluții și pentru cei ce plătesc impozit pentru mașină nu? Și nu…nu posed  un vehicul de transport nici pe 2 nici pe 4 roți, și sincer, dacă aș avea, nu știu unde aș putea să-l las.

Așteptăm cu interes noile parcări cu plată inclusiv de lângă bloc. Poate mai dispar rablele din 1920 pentru care nimeni nu va vrea firește să plătească loc de parcare.

Să ne auzim sănătoși!!!



Să mai vedem și chestii interesante

Pentru cei ce caută ceva mai serios de urmărit în zilele libere, recomand cu căldură The Untold History of the United States. (Many thanks to zoso , că la el pe blog l-am descoperit ).

Este un documentar de 10 episoade făcut de Oliver Stone, o încercare de a prezenta ceva mai mult adevăr și mai puțină propagandă. Până la urmă istoria este scrisă de învingători și poate o nouă perspectivă asupra trecutului mai luminează niște minți.

Eu până acum am văzut episodul 1 și nu am fost dezamăgită. Din când în când mai prinde bine și un documentar bine făcut, că și așa Discovery Channel e destul de dezamăgitor în ultima vreme.

Vă las în compania trailerului:

 



Un pic de culoare…

Luni, destul de devreme vine curierul. Nu știam că urmează să primesc ceva…Ce să fie ce să fie…

Ei bine, am avut norocul să încerc și eu noua mascara de AVON, Mega Effects, care aduce un suflu nou prin designul ingenios. Eu mă împac greu cu mascara. Nu știu cum fac, dar aproape mereu dau și pe lângă, așa că am fost foarte curioasă să văd cum o să mă împac cu noua periuță. Surprinzător, am reușit să îl aplic fără evenimente și trebuie să recunosc că am fost mulțumită de rezultat. Eu oricum nu am niște gene prea lungi, așa că orice ajutor e bine-venit.

Oricum…veștile bune nu se termină cu venirea lui Mega Effects pe piață. Pentru cine e în Iași, vineri 26 iulie, caravana AVON face un popas în urbea noastră minunată cu ocazia relansării noii game de machiaj, sub sloganul “Află culoarea oraşului tău”. Evenimentele vor avea loc în 45 de oraşe din România şi se vor desfăsura pe tot parcursul verii.

Așa că fetelor, sunteți așteptate la Palas Mall, începând cu ora 16:00, unde vă puteți bucura de un concert Antonia, noua ambasadoare a brandului.

Numai bine pentru un început de weekend reușit nu?



Giant Robots

Sau de ce nu am fost dezamăgită de Pacific Rim.



Așa da – Heineken Romania

Cei care mă cunosc mai în detaliu știu că mai consum ocazional și câte un pahar de bere. Odată cu noua rețetă și brănduire, Silva a devenit regină în casa noastră. Așa că, am sperat și noi că o să plecăm hai-hui prin România.



Supra-aprecierea feminină

Am râs cu gura larg până la urechi la văzul acestei poze pe peretele meu de Facebuc:

 

De ce m-a amuzat? Fusese sharuită de o adolescentă. Nimic rău în asta dar mi se pare atât de….de…să-ți publici “suferința” pe pereți. Nu mă înțelegeți greșit, sunt convinsă că respectiva avea motive de suferință. Am fost și eu adolescentă (acum muuuuuulți ani), am plâns și eu din cauză de băieți dar parcă nu știu, noi aveam oleacă de decență. Nu țipam în gura mare ce prețioase suntem și cum o să plângă tipul X după noi.

Așa că…sfat prietenesc…nimeni nu e de neînlocuit, nici el dar nici tu. Așa că…modestia e poate cea mai bună. Șiiiii chiar trebuie să știe tot Facebucul că ți-a dat papucii?

Să ne auzim cu bine!



Despre omenie

Avea stăbunica mea o vorbă: Deștepți proștii aștia de americani.



Poșta Română, acestă sursă eternă de nervi

Sfat prietenesc: dacă vă luați ceva de pe Amazon să fie mic….



Despre organizare

Am revenit după o nepermisă lipsă.

Și revin cu un subiect care m-a “distrat” . Cei care stau în Iași cred că știu destul de bine ce mare-mic fiasco a ieșit cu ocazia venirii la Iași a domnului Andrei Pleșu pentru a vorbi despre noua lui carte. Dar nu despre exact îmbulzeala de atunci vreau să discut, sau mai bine spus nu integral.

Partea bună a evenimentului a fost că ieșenii ar fi putut vedea un om de cultură. Public avid de cultură este încă în Iași, dovadă fiind și busculada ce s-a produs la Teatrul Vasile Alecsadri.

Ceea ce mi-a atras atenția ulterior, a fost faptul că noi nu avem tradiția lansărilor de carte, cu sesiuni de autografe. Și asta cred că a lipsit acestui eveniment. O lansare frumoasă de carte și în Iași, moment în care cei ce ar fi dorit să audă câteva cuvinte de la domnul Pleșu să poată și să obțină poate și un autograf.

Ar fi o idee destul de bună de a promova cultura în opinia mea, una pe care poate editurile ar trebui să o ia în considerare. Celebrele de acum “book tours” ar fi zic eu un succes, dar și un mijloc de a promova niște valori ce clar sunt neglijate.

Pentru publicul ce nu apreciează emisiunile de cea mai joasă speță pe care nu merită să irosești mai mult de  10 sec cât îți ia să schimbi canalul, aceste evenimente ar fi binevenite. Dacă se fac, nu sunt suficient promovate; iar dacă nu se fac, ar trebui măcar luată în considerare această variantă.



Puterea unui “Mersi”

 

 

 

 

 

 

 

Cu foarte puține excepții, toți lucrăm cu oameni pe lângă noi, cu care interacționăm mai mult sau mai puțin.

Și așa ajung la titlu: contează mult să ne luăm din timpul nostru pentru a mai vorbi cu cei cu care interacționăm. Eu am avut noroc să dau peste oameni care erau dispuși să mai și comunice c mine, dar șefi mai mult sau mai puțin zgârciți cu aprecierile. A fost unul din lucrurile cre nu mi-au plăcut. Am învățat din ele, dar aș fi apreciat foarte mult un cuvânt bun, nu numai critici. Sunt de acord că omul ma și greșește și că trebuie să i se spună că a greșit, dar există mai multe moduri de a face asta.

Așa că, am crescut și am dat peste oameni care mai folosesc 5 min din timpul lor pentru a te întreba: “Are you ok?” Valorează mult. Psihicul uman este extraordinar, poate lucra cu puțin. Iar un angajat happy, va înțelege mult mai ușor că nu poți să-i dai o mărire sau că va trebui să stea peste program uneori. Atât timp cât ești corect cu el.

Și, notă de subsol, Mersi mult Roxi de apreciere. Made my day!

 



Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.