Elogiu

Uite așa se așterne și pulberea peste morminte și cei rămași în viață trebuie să-și reia viețile de unde le-au lăsat.

Simt totuși nevoia să scriu niște rânduri despre cea ce a fost sora mea timp de 29 de ani. Nu i-am scris eu elogiul oficial de l-o citit popa, și poate a fost mai bine așa.

Deci… sora mea a fost fix cum te-ai aștepta să fie o soră mai mare: o mare belea în cur (pain in the ass). Cred că șocul pentru ea a fost mare când m-a adus mama de la maternitate. Nu numai ca eram mică cât o mâță dar mai și urlam și mai eram și “responsabilitatea” ei.

Aș putea spune că s-a achitat de datorie destul de ok. Ne-am certat, ne-am bătut, dar până la urmă știam că în cele din urmă ne avem numai una pe cealaltă. Bine, așa era planul. Cineva, ceva, a hotărât că trebuie să se ducă ea mai devreme.

Sora mea a fost insuportabilă, urâcioasă, și lumina ochilor mei cât am fost mică. Știam că mă pot baza pe ea oricând. Bine, la 5-8 ani asta înseamnă că dacă mă certam în parc cu careva venea Ioana să “rezolve” problema. Am mai spus… am ajuns pe aceeași treaptă târziu, mai ales din cauza diferenței de vârstă, dar cred că a știut mereu că se poate baza pe mine, în măsura maturității din acel moment.

M-am certat cu lumea pentru ea, am țipat parte în parte la mama luându-i apărarea, și știu că nu m-a pierdut intenționat în tabără la mare 🙂

Sunt convinsă că m-a iubit mult, mult, chiar și când m-a certat de numa. Și cea mai tare amintire cu ea va rămâne că ea a venit prima cu mama când s-a născut Alex. L-a iubit teribil, și și-ar fi dorit să mă vadă și cu o fată în brațe. Sis, pune o vorbă bună pe undeva să vină…

Cel mai dureros moment ăsta va fi. Dacă voi mai fi mămică nu te voi mai avea pe tine să vii repede repede; să te întreb prostii și să râzi de mine că am senzația ca nu mă descurc…

Inutil cred să spun că vei fi mereu o parte din suflețelul meu (atunci când voi reuși să-l recompun din bucățile în care tot tu l-ai distrus) și că Albăstrel va ști ce mult a însemnat țușa în viața multor oameni, nu numai a mea…

Zbor lin copil curat…Mult prea devreme ai plecat. (na căs și poiată mai nou 🙂 )

This entry was posted on Thursday, January 21st, 2016 at 2:12 pm and is filed under Personale. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

Post a Comment



Subscribe without commenting

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.