Category Archives: Troublesome

Lipsa educației naște monștrii

Nu vă gândiți la cine știe ce… doar că ceva educație, mai ales sexuală ne-ar prinde bine prin țărișoara noastră.

Cum vă mai suportă pământul?

 Sincer, cum? Cum puteți fi atât de înguști încât să credeți că pentru că un puști ascultă rock a meritat să moară?

Asta v-a învățat pe voi popa la biserica aia la care vă duceți cu atâta ardoare să stați la o bârfă mică?

Cum poți să iei tragedia unor oameni și să-l bagi repede pe Dumnezeu în ecuație? Ce? Credeți că-i trebuie publicitate? A scăzut în sondaje?

Dezastrul de la Colectiv are cu totul alte cauze, așa că mai ușor cu numele Domnului peste tot. Oamenii sunt de vină, că de asta avem liberul arbitru… nu mortul e de vină.

Autoritățile incompetente pe care tot noi le susținem sunt de vină, noi, că tolerăm șpaga și corupția, ăștia de stați numai în poziția ghiocel sunteți de vină…

Iar celor de prin lista mea de Facebook care au această minunată optică, vă rog frumos să mă scoateți din lista voastră dacă nu vă identific eu destul de repede… chiar nu vreau să mă impiedic de prostia voastră.

Sper sincer ca familiile celor ce nu mai sunt printre noi să găsească o formă de ași continua viața, va fi greu, și vor avea nevoie de mult suport. Să sperăm că nu au “deștepți” din ăștia pe lângă ei.

Așa că… ROCK ON și lasă că oricum e cam aglomerat în Rai cu atâția “evlavioși” nu aș vrea să vă fur aerul 🙂

Despre boală…

Băi tată și cât am sperat să nu mai scriu despre boală și spitale așa vreo 1000 de ani.

Nici nu știu ce e mai rău, faptul că vezi un om cum se topește, sau neputința familiei care ar da tot, ar face orice pentru încă o zi. Ce întrebi un bolnav de cancer? Cum te mai simți? Pare cinic nu? Îmi și imaginez răspunsul meu: Fantastic, mor încet, plin de citostatice, mă doare tot, dar în rest sunt extraordinar!

Știi cum ajungi să apreciezi viața ca pe nu știu ce? Faci o plimbare până la oncologie. Nu-ți mai trebuie altă motivație ca să mănânci sănătos sau să mai urci și pe scări nu cu liftul, cel puțin mie nu.

Nu știu cum reușesc, sincer spun toate acele familii care se duc în vizită în acea clădire nouă, frumoasă, curată, dar care parcă duhnește a moarte. Te aștepți să o vezi la orice colț, cu coasa ei nemiloasă.

La capitolul pozitiv, pentru că este și așa ceva, personalul este foarte drăguț, grija pentru pacienți super…deci se poate și într-un spital de stat, trebuie doar cap și să oferi omului niște condiții de muncă ceva mai sus de Evul Mediu.

Vă doresc la toți să nu călcați pe acolo, EVER!

Să ne auzim sănătoși!

Despre copii

  Secția de recuperare pediatrică Sf. Maria Iași, are în îngrijire 57 de copilași abandonați cu vârste între o lună și 2 ani.

Bunul simț nu mere la film

Era o vreme, când eram eu mică…când te puteai duce la film fără să dai de tot felul de idioți. Mi-e dor de zilele alea!

Cutzu Cutzu

Am zis inițial că nu voi intra în toată polemica stârnită de inițiative Simonei, dar citind comentariile am zis că totuși, un punct de vedere vreau să expun și eu.

România, țara care stă cu spitalele modernizate degeaba

Am fost și eu printre cei ce au ales să direcționeze cei 2% din impozitul pe venit pentru crearea clinicii de cardiochirurgie pediatrică din cadrul spitalului Marie Curie, am zis că nu e mult, dar măcar să fie folosiți cu cap banii respectivi. Din păcate, nici măcar acum clinica nu e deschisă.

Africa my love…

Nu am fost niciodată până acolo, deși sper să ajung, dar mulțimea de filme ce arată cam ce atrocități se petrec în “lumea a treia” mă face serios să am îndoieli asupra umanității habitanților respectivelor zone.

Ce vrăji a mai făcut BOR

Din seria: să ne minunăm un pic, Ziarul de Iași și-a permis să scrie astăzi despre salariile pe care le au mai marii celor două biserici, păstori ai Moldovei. Sumele se învârt în jurul sumei de 6000 ROn. Frumos nu?

Copii din ziua de astăzi…

Ce titlu de bunică nu? Și totuși mă surprind în ultima vreme din ce în ce mai des, gândindu-mă : frate ce-i cu copii ăștia? Apoi mă uit în buletin și mă mai sperii odată : acum nu foarte mulți ani eram și eu “tineretul din ziua de astăzi”. Ceea ce mă șocează mereu este viteza cu care caută să se maturizeze puștii aștia. Dacă ai 14 ani și ești virgină, nu mai ești cool…and so on. Mă mai mir că hobby-uri precum cititul sau pur și simplu plimbatul prin parc (mamă cît am mai înghețat….) nu mai sunt menționate. Sunt ocupați. Cu ce? Nu cred că vreau să aflu. Încerc totuși să înțeleg unde cum de la o generație la alta parcă se prostesc mai tare.

Aveam și noi în generația noastră fete mai precoce și alte feluri de specimene; cum citeam acum cîteva săptămîni, nu au inventat puștii ăștia băutul pe ascuns pe la majorate sau “pupăcelile” la cinematograf. Dar de ce a scăzut vârsta atât de mult? Și de ce a ajuns un fenomen atât de generalizat? Parțial cred că are și faptul că părinții lor nu discută cu ei suficient. Poate că nici când eram noi mai “tineri” nu aveam cea mai super relație cu părinții, dar totuși…eu știam că în fiecare seară voi fi întrebată: Ți-ai făcut temele? Cum a fost azi la școală? chestii de genul ăsta. Și de fiecare dată eram sinceră cu ai mei…nu știu cum au reușit părinții noștri și cei de acum nu mai reușesc. Nu zic că este numai vina lor, dar cred că în ultima vreme sunt lăsați mult prea “liberi”. Parcă nu îi mai întreabă nimeni de sănătate. Nu mai au un pic de frică până la urmă, de rușine că nu vrei să îți dezamăgești părinții ce muncesc zi lumină ca să ai tu haine și mai știu eu ce telefon super. Poate prea multă libertate strică…nu știu. Mă sperie pentru că adolescenții de astăzi sunt adulții de mâine, iar eu sincer nu îi văd prea responsabili. Îmi permit să dau un sfat actualilor părinți: vorbiți cu copii voștri. Nu e suficient că are toate prostiile din lumea asta, care îi trebuie sau nu, dacă nu va deveni suficient de responsabil cât să-și poată întreține familia când îi va veni rândul. Asta dacă nu își fumează mințile până atunci.

Nu generalizez (sau măcar încerc) dar tinerii valoroși sunt mult prea puțin promovați, sau poate tocmai asta e ideea; cei ce sunt cu picioarele pe pământ nu ies în față, precum cei ce au impresia că orice publicitate este bună. Sper în mai bine, sper că cei ce vor veni, printre care și copii mei, să mai și citească, să aștepte maturizarea, că or să aibă timp de toate.

Până atunci, vedem știri despre adolescente cu burta la gură, care au relații cu profesorii lor sau fac filmulețe mai mult sau mai puțin “sexi”. Trăiască generația Bamboo!

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.