Category Archives: De toate pentru toti

Despre organizare

Am revenit după o nepermisă lipsă.

Și revin cu un subiect care m-a “distrat” . Cei care stau în Iași cred că știu destul de bine ce mare-mic fiasco a ieșit cu ocazia venirii la Iași a domnului Andrei Pleșu pentru a vorbi despre noua lui carte. Dar nu despre exact îmbulzeala de atunci vreau să discut, sau mai bine spus nu integral.

Partea bună a evenimentului a fost că ieșenii ar fi putut vedea un om de cultură. Public avid de cultură este încă în Iași, dovadă fiind și busculada ce s-a produs la Teatrul Vasile Alecsadri.

Ceea ce mi-a atras atenția ulterior, a fost faptul că noi nu avem tradiția lansărilor de carte, cu sesiuni de autografe. Și asta cred că a lipsit acestui eveniment. O lansare frumoasă de carte și în Iași, moment în care cei ce ar fi dorit să audă câteva cuvinte de la domnul Pleșu să poată și să obțină poate și un autograf.

Ar fi o idee destul de bună de a promova cultura în opinia mea, una pe care poate editurile ar trebui să o ia în considerare. Celebrele de acum “book tours” ar fi zic eu un succes, dar și un mijloc de a promova niște valori ce clar sunt neglijate.

Pentru publicul ce nu apreciează emisiunile de cea mai joasă speță pe care nu merită să irosești mai mult de  10 sec cât îți ia să schimbi canalul, aceste evenimente ar fi binevenite. Dacă se fac, nu sunt suficient promovate; iar dacă nu se fac, ar trebui măcar luată în considerare această variantă.

Puterea unui “Mersi”

 

 

 

 

 

 

 

Cu foarte puține excepții, toți lucrăm cu oameni pe lângă noi, cu care interacționăm mai mult sau mai puțin.

Și așa ajung la titlu: contează mult să ne luăm din timpul nostru pentru a mai vorbi cu cei cu care interacționăm. Eu am avut noroc să dau peste oameni care erau dispuși să mai și comunice c mine, dar șefi mai mult sau mai puțin zgârciți cu aprecierile. A fost unul din lucrurile cre nu mi-au plăcut. Am învățat din ele, dar aș fi apreciat foarte mult un cuvânt bun, nu numai critici. Sunt de acord că omul ma și greșește și că trebuie să i se spună că a greșit, dar există mai multe moduri de a face asta.

Așa că, am crescut și am dat peste oameni care mai folosesc 5 min din timpul lor pentru a te întreba: “Are you ok?” Valorează mult. Psihicul uman este extraordinar, poate lucra cu puțin. Iar un angajat happy, va înțelege mult mai ușor că nu poți să-i dai o mărire sau că va trebui să stea peste program uneori. Atât timp cât ești corect cu el.

Și, notă de subsol, Mersi mult Roxi de apreciere. Made my day!

 

Today is the Tomorrow I was so worried about Yesterday

Citatul nu îmi aparține, ci este al unui om a cărui artă cred că o admirați cu toții, Anthony Hopkins.

Am avut plăcerea să văd cele două emisiuni, Inside The Actors Studio cu acest monstru sacru al artei cinematice și nu numai. Mi-au plăcut cam toate pe care le-am văzut până acum, dar Anthony Hopkins a atins ceva din mine prin sfaturile oferite studenților. Sfatul suprem: suntem cu toții lipsiți de putere, nu avem nici o influență asupra a ceea ce ni se întâmplă. Este întradevăr o stare la care aspir și eu câteodată, pur și simplu să mă las purtată de val. Până la urmă cei dragi vor muri, indiferent cât de mult ai vrea să-i mai ții lângă tine, lecție care mi se tot predă de un an, lucrurile sunt ceea ce sunt, iar dacă eu nu voi mai lucra la aceeași firmă mâine, Pământul se va învârti în continuare, viața va merge, timpul va curge.

Tot ce poți face este să încerci să te bucuri de fiecare clipă, să învți din greșeli și să realizezi că și din cele mai grele, dificile situații ai ceva de învățat.

Vă las în compania lui Anthony. Merită văzut:

Inocența celor mici

Coadă la Billa, un puștan de nu mai mult de 4 ani cu tatăl lui.

Puștiulică îi dădea lecții lui taică-su ca sunt și fete bune și de-astea rele și că mai sunt și băieți de-ăstia nasoli care de fapt doar râd de ele. Stăteam și zâmbeam cu gura până la urechi de numa. Sunt atât de iocenți și totuși au o introspecție asupra lumii care pe mine mă lasă mută.

Păcat că cresc și nu își pierd din inocență, din acel je ne sais quoi care ne lasă pe noi adulții muți.

Mi-e dor de inocența aia, mi-e dor să pot spun ce gândesc fără să fiu ctalogată în nici un fel. Mi-e dor de zâmbetele sincere ale colegilor de generală ce au fost înlocuite de rânjete meschine.

Poate ar trebui să ne întoarcem toți la inocență, sau încă și mai bine, să o mai dăm încolo de maturizare.

Talk to me…with that English accent of yours

Nu sunt un fan înrăit al Star Trek. Am mai văzut niște episoade pe vremea când era Jean Luc Picard la putere, dar cam atât.

Trebuie să recunosc că era efectelor făcute ca lumea era cumva ceea ce lipsea seriei (o sa rog fanii să nu arunce cu ouă, cum am spus, e părerea unui non-fan). Așa că mi-a plăcut tare ultimul Star Trek, un SF frumușel. Dar acum, acum J.J. Abrams mi-a dat un motiv în plus să aștept cu entuziasm luna mai a anului 2013.

 

Va fi prima oară cân o să țin cu personajul negativ. Pentru că e el, numai el, Sherlock Holmesul, Benedict Cumberbatch. Și mai și vorbește cu accent brit….deci, Shal we begin?

Zilele Marketerului

Nu am găsit un titlu mai beton o să mă iertați.

Lucrurile importante au nevoie de timp

Decenii probabil, dar cine mai numără.

Crybabies…crybabies everywhere

Recenta mea “problemă” cu RATP-ul a adus o chestie veche în actualitate pentru mine: plângerea de milă, mai ales de salar în situația asta.

O campanie frumoasă

Se apropie vremea cadourilor…și cu această ocazie și nu numai s-a dat startul la ShoeBox 2012.

Poveste din două părți cu RATP Iași

Atenție acest post poate conține cuvinte dure.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.