Author Archives: Raluca

2001

Urmează un post care nu credeam că va vedea lumina zilei dar cum internetul e locul preferat al refulărilor, am și eu nevoie de postul ăsta ce va fi cred până la un punct chatarhic pentru mine.

Copilul meu cu par balai…

Dacă nu mă pălește vreo boală degenerativă de creier, voi ține minte toată viața momentul când am ieșit din cabinet tremurând toată de s-a speriat taică-tu cu ecografia care arăta că ești acolo, chiar te-ai hotărât să vii…

Lipsa educației naște monștrii

Nu vă gândiți la cine știe ce… doar că ceva educație, mai ales sexuală ne-ar prinde bine prin țărișoara noastră.

Dacă e bal…

Apăi bal să fie…

40

Tradiția creștină zice că sufletul mortului stă 40 de zile pe pământ; de ce nu aș putea spune, poate ca să-și ia la revedere de la noi…

Eu nu vreau să-mi iau la revedere de la tine, așa că fă-te o fantomă frumoasă și bântuie-mă nițel că nu mă supăr 🙂

Iubirea

Da știu… urmează să fiu melodramatică probabil, oleacă romantică și din seria “adolescentă îndrăgostită”. Ați fost avertizați.

Tata de fata

Se ia una bucata fetiță de aproximativ 2 ani, sperioasă rău, și una bucată fecior propriu entuziasmat că vede copii. Eu: Pui ușor să nu lovești domnișoara.

La capul mortului multi …. (bip included) se adună

E bine că am lăsat să mai treacă ceva timp până să scriu aceste rânduri… sunt șanse să fiu mai temperată și să ard mai puține poduri 🙂

Elogiu

Uite așa se așterne și pulberea peste morminte și cei rămași în viață trebuie să-și reia viețile de unde le-au lăsat.

Simt totuși nevoia să scriu niște rânduri despre cea ce a fost sora mea timp de 29 de ani. Nu i-am scris eu elogiul oficial de l-o citit popa, și poate a fost mai bine așa.

Deci… sora mea a fost fix cum te-ai aștepta să fie o soră mai mare: o mare belea în cur (pain in the ass). Cred că șocul pentru ea a fost mare când m-a adus mama de la maternitate. Nu numai ca eram mică cât o mâță dar mai și urlam și mai eram și “responsabilitatea” ei.

Aș putea spune că s-a achitat de datorie destul de ok. Ne-am certat, ne-am bătut, dar până la urmă știam că în cele din urmă ne avem numai una pe cealaltă. Bine, așa era planul. Cineva, ceva, a hotărât că trebuie să se ducă ea mai devreme.

Sora mea a fost insuportabilă, urâcioasă, și lumina ochilor mei cât am fost mică. Știam că mă pot baza pe ea oricând. Bine, la 5-8 ani asta înseamnă că dacă mă certam în parc cu careva venea Ioana să “rezolve” problema. Am mai spus… am ajuns pe aceeași treaptă târziu, mai ales din cauza diferenței de vârstă, dar cred că a știut mereu că se poate baza pe mine, în măsura maturității din acel moment.

M-am certat cu lumea pentru ea, am țipat parte în parte la mama luându-i apărarea, și știu că nu m-a pierdut intenționat în tabără la mare 🙂

Sunt convinsă că m-a iubit mult, mult, chiar și când m-a certat de numa. Și cea mai tare amintire cu ea va rămâne că ea a venit prima cu mama când s-a născut Alex. L-a iubit teribil, și și-ar fi dorit să mă vadă și cu o fată în brațe. Sis, pune o vorbă bună pe undeva să vină…

Cel mai dureros moment ăsta va fi. Dacă voi mai fi mămică nu te voi mai avea pe tine să vii repede repede; să te întreb prostii și să râzi de mine că am senzația ca nu mă descurc…

Inutil cred să spun că vei fi mereu o parte din suflețelul meu (atunci când voi reuși să-l recompun din bucățile în care tot tu l-ai distrus) și că Albăstrel va ști ce mult a însemnat țușa în viața multor oameni, nu numai a mea…

Zbor lin copil curat…Mult prea devreme ai plecat. (na căs și poiată mai nou 🙂 )

Despre durere

Durerea este cred din anumite puncte de vedere cel mai rău sentiment pe care-l trăim. Asta pentru ca în funcție de om, poate scoate ce-i mai rău din el. Fiecare dintre noi face față altfel la durere, binențeles, mă refer la cea emotională. Câteodată cea fizică poate părea un mizilic pe lângă senzația că ți s-a rupt inima în două, sau mai multe, și sentimentul de disperare ce îi urmează: “Cum mai ajung eu din nou întreg acum?”

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.